Exista cartite de-a lui Basescu printre detractorii sai?

De mai mult timp ma gandesc tot mai serios la varianta cum ca unii dintre detractorii feroce ai presedintelui Basescu ( si aici ma refer in primul rand la anumiti jurnalisti si analisti) sunt cartite care de fapt lucreaza pentru el, sau mai bine zis atat acesti detractori cat si Basescu sunt oamenii acelorasi servicii, detractori care vor sa monopolizeze discurscul anti-Basescian cu argumente neconvingatoare si tendentioase, dar mai ales sa polarizeze cat mai tare opinia publica. Oricat de aplaudati ar fi, ii aplauda doar cei care deja au aceasta optiune politica, care totusi sunt mult mai putini decat cei care sunt de partea lui Basescu (chiar daca majoritatea din aceasta categorie nu isi exprima aceasta optiune, cel putin nu vehement, insa oricum voturile conteaza, asa cum s-a vazut la referendumul pentru suspendare). Datorita incrancenarii, nu mai e loc la niciuna dintre tabere sa se migreze dintr-o parte in alta; iar acest lucru evident ii convine de minune lui Basescu.

Modelul a fost aplicat cu succes in perioada 1992-1996, cand discursul anti-Iliescian al partidelor istorice, partide care trezeau anumite antipatii printre oamenii needucati a fost preluat de Evenimentul Zilei, care avea un stil propriu de a-i atrage de partea sa pe acestia, cu subiecte de tip senzational. S-a regizat inclusiv o schimbare de regim, dar l-a scurt timp Cristoiu a intors armele, insa cu foarte mare credibilitate, deoarece el fusese inainte foarte critic cu Iliescu, iar acum era de partea lui.

Daca intr-adevar asa stau lucrurile, ii compatimesc pe anti-Basescienii care au orgasm de fiecare data cand un astfel de “detractor” isi face numarul.

Ce se ascunde in spatele interzicerii fumatului in spatii publice?

Asa cum ati citit in presa in urmatorii ani va fi interzis total fumatul in locurile publice, ceea ce mi se pare exagerat, atat timp cat fumatorii puteau sa stea in separeuri speciale. Motivele invocate sunt cresterea calitatii vietii acestor persoane, dar si costuri mai mici de tratament. Hai sa fim seriosi: aceste persoane poate fizic vor fi mai sanatoase, dar din punct de vedere psihic vor sta mai rau.

Eu nu sunt fumator, dar stiu ca fumatul este un remediu impotriva stresului pentru multi oameni; intr-adevar costurile de tratament ar fi mai reduse, pentru ca spre deosebire de problemele fizice, majoritatea oamenilor nu isi recunosc problemele psihice, sau si le recunosc dar nu vor sa admita in fata altora, sau pur si simplu le este jena sa se trateze, deoarece la psihiatri ar merge doar nebunii. Plus ca acesti oameni stresati vor fi mai putini productivi atat individual, dar in multe cazuri unde lucreaza in echipa, aceasta va avea de suferit pe ansamblu, deci tot se pierd mai multi bani astfel. Nici macar nu e clar daca fumatorii vor fuma mai putin per total si nu vor recupera acasa, unde vor intoxica mai tare pe membrii familiei pe langa faptul ca la servici vor fi mai irascibili, iar cantitatea de toxine va fi aceeasi. Nici nu mai vorbesc de faptul ca fumatul in cantitati mici poate sa nu fie daunator, deoarece fumatorii sunt mai rezistenti la poluarea care din pacate e tot mai mare; se stie ca muncitorii fumatori se imbolnavesc mai rar de silicoza; chiar in zilele acestea viata unui tanar a fost salvata pentru ca era fumator iar organismul sau a rezistat la intoxicatia cu monoxid de carbon desi a fost in aceeasi situatie cu prietena sa, nefumatoare, care a murit. Ma intreb daca unui militant din asta anti-fumat i-ar muri un copil intoxicat iar altul, fumator, ar ramane in viata, ce atitudine ar avea?
Nu vreau sa fac o pledoarie pro fumat, la fel cum nu vreau sa fac nici anti-fumat; dar nici nu pot sa nu sesizez iresponsabilitate autoritatilor, fie ele si europene; atat timp cat cetateni ai Uniunii Europene platitori de impozite trebuie sa ceara ajutorul altora pentru a-si salva viata, argumente de genul “vrem ca oamenii sa fie sanatosi” nu stau in picioare. Sa gaseasca solutii pozitive prin care sa-i convinga pe oameni sa se lase sau sa nu se apuce de fumat; in primul rand sa aiba grija ca stresul (din pacate inevitabil in capitalism) in care traiesc sa fie cat mai mic. Dar oare nu cumva chiar asta isi doresc ai’ mai mari? Oare care sunt adevaratele motive acestei atitudini?

Dilema anului – Care e de fapt “adevarul incomod” despre incalzirea globala?

Cel putin pe plan mondial, dilema cea mai mare cred ca va fi legata de adevarul despre incalzirirea globala. Dezbaterile asupra acestei teme deja au fost incinse in ultimii ani, iar apogeul l-a reprezentat filmul semnat de Al Gore din anul trecut, premiat cu Oscar si Nobel. Anul 2008 poate fi unul important din aceasta perspectiva, deoarece va incepe sa fie evidenta punerea in practica a masurilor propuse. Daca pana acum, cei interesati de acest subiect erau oamenii cu preocupari in mai mare sau mai putina masura stiintifice, numarul lor va creste semnificativ; deoarece si oamenii obisnuiti vor fi afectati; un exemplu in acest sens ar fi reprezentat de orase importante din Europa, precum Milano sau Berlin, care pun restrictii de circulatie in centru diferitelor automobile, in functie de gradul lor de poluare; implicatiile pot fi deduse cu usurinta.
Asupra argumentelor pro si contra relatiei intre concentratia atmosferica a CO2 si incalzirea globala nu prea voi insista in alte postari despre acest subiect, fiindca deja s-a spus cam tot ce se putea spune. Astazi incep cu o rapida insiruire a argumentelor scepticilor. In primul rand , exista mai multe categorii de sceptici:
Prima e cea formata din oameni care cred ca nu exista deloc o incalzire globala, si se bazeaza pe urmatoarele argumente: