Ministrul apararii de justitie

De parca scandalul Basescu-Norica Nicolai nu a fost de-ajuns, a mai aparut inca unul, in mare parte cu aceiasi protagonisti. Cum foarte bine l-au catalogat cei de la EVZ pe Melescanu drept ministrul apararii de justitie, acesta a restituit lui Basescu dosarele celor 8 ministri pentru care si-a dat avizul pentru urmarire penala, motivand ca lipsesc anumite documente, documente insa care se afla la procurorii de caz, si care nu pot intra in posesia altor persoane.
Faptul ca Melescanu greseste e foarte clar prin prisma reactiilor din cadrul celorlalate partide decat PDL si PNL. PSD-istii prin vocea lui Serban Nicolae recunosc ca la Cotroceni vin doar copii de la dosarul, iar PC-ul, un dusman de moarte al lui Basescu, prin vocea lui Sergiu Andon il contrazice si el pe Melescanu, facand diferenta intre dosarul penal si dosarul virtual al cauzei.

Deci, asa cum recunoaste si fostul consilier prezidential, actual inamic al lui Basescu, senatorul Serban Nicolae: la Cotroceni vin doar copii din dosarul penal, si nu cu probe (deoarece nu permite codul de procedura penala) ci acele indicii care justifica inceperea urmaririi penale. Totalitatea acestor copii formeaza dosarul cauzei, diferit de dosarul penal, dosar la care a facut referire Basescu si in cazul lui Remes. Acesta este dosarul care conform legii trebuie predat de catre presedinte. Asa cum a subliniat si Sergiu Andon, un alt “prieten” de-al lui Basescu, ministrul poate suspecta ca presedintele nu a trimis toate copiile primite de la procuratura, si atunci poate sa ceara procurorilor sa verifice daca ministru a primit tot ceea ce au trimis procurorii presedintelui.

Singura intrebare este de ce a facut aceasta greseala Melescanu? Intentionat sau a fost prost sfatuit (eventual tot intentionat)? Oare nu e vorba de aceiasi consilieri ca si in cazul discursului Noricai Nicolai despre care se zvoneste ca Tariceanu a vrut sa-i dea afara?

Un articol foarte clar despre acest subiect puteti citi si aici.

Manipularea din presa, incotro?

Demisiile in lant de la cotidianul Gandul dovedesc faptul ca cititorii nu mai au nevoie de jurnalisti care sa le spuna ce e bine si ce e rau, adica a scazut gradul de manipulare.

Pe piata exista cinci mari cotidiene sa zicem politice (adica prin eliminarea tabloidelor si ziarelor sportive), avand in vedere cine sunt patronii lor, cei mai mari moguli: Jurnalul National al lui Voiculescu, Evenimentul Zilei al lui Ringier, Adevarul lui Patriciu, Gandul lui Sarbu si Cotidianul lui Vantu. Totusi doar primele doua ziare din aceasta lista au vanzari acceptabile, restul fiind cu mult in spate, desi patronii lor au cel putin la fel de multe resurse financiare.

Eu zic ca explicatia se datoreaza faptului ca primele doua cotidiene sunt partizane pe fata din punct de vedere politic. Restul ziarelor au crezut ca vor avea cititori mai multi pentru ca duc o politica editoriala asa zis echidistanta: de exemplu la Cotidianul in fiecare zi exista cel putin un editorial pro-Basescu si unul anti-Basescu, iar la Gandul, CTP scrie o data un editorial anti-Basescian, alta data anti-adversarii lui Basescu. Chiar si Adevarul, incercand sa momeasca partizani ai lui Basescu, mai abordeaza subiecte de genul “afara cu sobolanul (Orban)”

Acesti jurnalisti nu si-au dat seama ca cetatenii echidistanti din punctul de vedere al optiunilor politice nu mai au nevoie sa citeasca analize impartiale pentru a-si forma un punct de vedere, in schimb cei care sunt intr-o tabara sau alta, vor sa citeasca ceea ce le convine.

Asa este si in Occident: fiecare cotidian care se axeaxa pe analize politice se situeaza pe fata de partea unei tabere politice. Cea mai mare greseala a jurnalistilor (din prisma vanzarilor) e sa incerce sa fie impartiali. Daca vor neaparat sa momeasca sustinatori dintr-o parte sau alta, trebuie sa se vopseasca in totalitate ca fiind adeptii acelei tabere, si-apoi, eventual inainte de alegeri sa schimbe macazul. Dar pentru asta e nevoie de mult tupeu si talent. Un singur jurnalist a reusit sa faca asta: Ion Cristoiu. In perioada 1992-1996 a jucat rolul de oponent al lui Iliescu, iar dupa ce acesta a fost la anaghie (pierderea alegerilor din 1996), jurnalistul a schimbat taberele, insa cu o mare doza de credibilitate, contribuind la ingroparea definitiva a CDR.

Asa se explica si de ce Jurnalul e in fata Evenimentului: pentru ca este in totalitate anti-Basescian, insa in EVZ mai sunt strecurate uneori si articole anti-Basesciene. Plus ca minoritarii din viata reala au tendinta sa se adune laolalta in viata virtuala.

In orice caz, e imbucurator faptul ca oamenii nu mai au nevoie de lideri de opinie care sa le spuna ce e bine si ce rau, indiferent ca e vorba de jurnalisti sau politicieni. Daca vor sa-i asculte, vor ca acestia sa le spun ceea ce deja ei cred, astfel nefiind vorba de o manipulare.

Sa moara comunistii, traiasca teroristii!

Saptamana acesta a continuat scandalul Basescu-Norica Nicolai. Cu cat trece timpul cu atat imi este mai antipatica aceasta femeie, si nu pentru ceea ce a facut sau nu in trecut, ci pentru ceea ce face in zilele acestea.

In primul rand m-a deranjat discursul ei in care nega in totalitate acuzatiile lui Basescu, dand vina pe securisti care i-ar fi fabricat dosarul de cadre. S-a dovedit ca cel putin o parte din acuzatii sunt adevarate.

Dupa aceea e vorba de dublul standard folosit de aceasta femeie: ea este indignata ca presedintele o acuza pe baza unor documente facute in timpul comunismului, insa si ea il acuza pe presedinte pe baza declaratiilor unui terorist. Daca Securitatea nu avea nici un motiv sa-i fabrice dosar Noricai, Hayssam are motive pentru a-l pune in dificultate pe Basescu; deci si daca in acele convorbiri ar declara foarte clar ca Basescu l-a protejat , aceste declaratii nu au nicio valabilitate.

O alta chestie revoltatoare a fost un argument prin care Nicolai considera ca ea trebuie sa ocupe postul de ministru al justitiei: ea e revoltata de faptul ca fostii proprietari ai caselor nationalizate nu pot sa-si recupereze proprietatile, fiind nevoiti sa vanda drepturile litigioase mafiotilor care le recupereaza rapid. In primul rand, asta ne revolta pe toti dar nu inseamna ca suntem eligibili pentru postul de ministru al justitiei; am fi eligibili eventual daca am avea o solutie; evident nici Norica nu are vreo solutie. In al doilea rand, cum isi permite sa catalogheze pe acei oameni de afaceri care cumpara drepturi litigioase drept mafioti? Asta nu e liberalism, ci bolsevism! Asa ceva pot sa zic eu, nu un pretendent la functia de ministru al justitiei.

Sincer sa fiu, deja imi da frisoane gandul cum ca aceasta femeie va deveni ministrul justitiei.

Exista cartite de-a lui Basescu printre detractorii sai?

De mai mult timp ma gandesc tot mai serios la varianta cum ca unii dintre detractorii feroce ai presedintelui Basescu ( si aici ma refer in primul rand la anumiti jurnalisti si analisti) sunt cartite care de fapt lucreaza pentru el, sau mai bine zis atat acesti detractori cat si Basescu sunt oamenii acelorasi servicii, detractori care vor sa monopolizeze discurscul anti-Basescian cu argumente neconvingatoare si tendentioase, dar mai ales sa polarizeze cat mai tare opinia publica. Oricat de aplaudati ar fi, ii aplauda doar cei care deja au aceasta optiune politica, care totusi sunt mult mai putini decat cei care sunt de partea lui Basescu (chiar daca majoritatea din aceasta categorie nu isi exprima aceasta optiune, cel putin nu vehement, insa oricum voturile conteaza, asa cum s-a vazut la referendumul pentru suspendare). Datorita incrancenarii, nu mai e loc la niciuna dintre tabere sa se migreze dintr-o parte in alta; iar acest lucru evident ii convine de minune lui Basescu.

Modelul a fost aplicat cu succes in perioada 1992-1996, cand discursul anti-Iliescian al partidelor istorice, partide care trezeau anumite antipatii printre oamenii needucati a fost preluat de Evenimentul Zilei, care avea un stil propriu de a-i atrage de partea sa pe acestia, cu subiecte de tip senzational. S-a regizat inclusiv o schimbare de regim, dar l-a scurt timp Cristoiu a intors armele, insa cu foarte mare credibilitate, deoarece el fusese inainte foarte critic cu Iliescu, iar acum era de partea lui.

Daca intr-adevar asa stau lucrurile, ii compatimesc pe anti-Basescienii care au orgasm de fiecare data cand un astfel de “detractor” isi face numarul.

Suspecti si vinovati

Asa cum era de asteptat, singura arma pe care o folosesc sustinatorii Noricai Nicolai este “ba pe-a matii”, adica de ce a fost numit de Basescu Daniel Morar atat timp cat avea o condamnare a unui om nevinovat la activ. Situatia in acest caz este insa mult diferita: problema lui Nicolai nu a fost faptul ca a a arestat un om nevinovat, pentru simplul fapt ca procurorii nu cerceteaza si aresteaza oameni vinovati sau nu; ei se ocupa de suspecti, care pot fi dovediti in instanta ca fiind vinovati sau nu; categoric daca nu pot fi dovediti ca fiind vinovati, suspectii au dreptul sa ceara dreptul la despagubiri. N-ar mai avea rost sa existe procurori daca ei ar trebui sa cerceteze doar pe vinovati, sau n-ar trebui sa existe judecatori.

Insa Norica Nicolai a arestat un om care nu era suspect; oricarui chirurg de-a lungul carierei i se poate intampla sa deschida un pacient si sa se dovedeasca ca diagnosticul pe care il suspecta a fost gresit; asta nu inseamna sa i se retraga dreptul de a profesa, deoarece astfel n-ar mai ramane chirurgi; in aceeasi situati se afla si procurorii care au arestat persoane nevinovate. In schimb daca un chirurg deschide un pacient doar pentru ca are aceleasi nume cu un alt pacient suspectat de o anumita boala, acel medic trebuie sa dispara din sistemul medical; tot asa trebuie sa dispara Norica Nicolai din sistemul juridic, nu sa se instaleze in fruntea sa.

Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca despagubirile trebuiesc platite de noi toti; mi s-ar parea normal ca procurorii sa plateasca asigurari de malpraxis iar aceste victime sa fie despagubite astfel.

Plus ca relatia procuror-judecator se aseamana cu cea dintre medicul de familie si cel specialist: primul suspecteaza si al doilea confirma. Si sa nu uitam exista niste institutii numite instante superioare, cum ar fi Curtea de Apel, ale caror existenta se bazeaza tocmai pe premiza ca inclusiv judecatorii dau condamnari gresite iar aceste instante le pot anula. Si nu cred ca exista vreun judecator care sa nu aiba macar o hotarare contrazisa de o instanta superioara.

Autobagarea in seama a lui CTP

Cristian Tudor Popescu si-a anuntat demisia de la conducerea ziarului Gandul dand de inteles ca nu se intelege cu patronul ziarului, Adrian Sarbu. Nu e clar in ce consta aceasta neintelegere: implicarea patronului in politica editoriala sau la remuneratia jurnalistului. Eu mai degraba cred ca e vorba de aceeasi schema pe care CTP a folosit-o in momentul in care si-a dat demisia de la conducerea CRP, doar pentru a fi bagat in seama si apoi sa candideze din nou (dupa ce in prealabil anuntase ca nu candideaza). Se pare ca in ultima vreme credibilitatea lui CTP a scazut dramatic, in ciuda tentativelor de resuscitare cum ar fi premiile de la Realitatea lui Vantu si invitatiile la comentarea unor subiecte importante, intr-adevar in contextul scaderii credibilitatii presei per ansamblu, acest lucru impingandu-l pe jurnalist sa foloseasca din nou acest truc: demisia urmata probabil de rugamintea colegilor si a patronului (evident insotita de un bonus substantial la salariu), si hotararea extrem de dificila (sic!) de a ramane totusi la ziar. Cert este ca toata manevra aceasta chiar daca il va pune temporar in fata reflectoarelor ii va scadea si mai mult credibilitatea.

Norica Nicolai si-a sapat groapa cu propria mana

S-a dat publicitatii dosarul lui Norica Nicolai. Acuzatiile lui Basescu s-au adeverit, iar sustinatorii lui Norica au schimbat asa cum era de asteptat macazul argumentelor : pai Macovei, Morar sau chiar Basescu, n-au si ei pete negre? Nu inteleg de ce nu s-a mers pe aceasta cale de la bun inceput, chiar daca e ea mai anevoioasa, decat sa nege acuzatiile invocand prostia cu securistii care au fabricat dosarul. Acum Basescu nu mai are nimic de facut decat sa invoce minciuna Noricai de la conferinta de presa. Candidata (probabil prost sfatuita) si-a sapat groapa cu propria mana.

Penibilul Noricai Nicolai

Vizibil emotionata, Norica Nicolai a tinut astazi o declaratie de presa prin care neaga acuzatiile aduse de catre presedintele Basescu conform carora a savarsit doua abateri grave in timpul carierei de procuror, una din 1987 si cealalta din 1991. Din pacate pentru ea si Tariceanu argumentul invocat este foate neplauzibil: ea declara ca acuzatia din 1987 e falsa pentru ca s-ar baza pe niste documente fabricate de fosta Securitate. Toate bune si frumoase, dar asa cum si CTP a subliniat, Securitatea nu avea niciun interes de a-i fabrica asa ceva; in primul rand nu e clar daca Securitatea facea aceste documente, si nu chiar Cadrele se ocupau de asa ceva. Insa indiferent cine le-a facut, nu exista motivul: Norica Nicolai nu a avut activitati impotriva sistemului; iar daca ar fi fost vorba de o reglare de conturi, sau cineva si-ar fi dorit postul ei, functia ei era prea mica pentru ca cineva sa-i vrea capul; iar daca totusi cineva l-ar fi vrut, acel cineva fiind atat de puternic incat sa-i fabrice dosare de cadre false, cu siguranta i l-ar si fi luat. Dar Norica Nicolai a ramas pana in 1991 procuror, pana ce s-a intamplat al doilea incident, pentru care nu a gasit azi de cuviinta sa dea vreo explicatie alta decat ca ” nu am incalcat legea”.

De ce totusi a ales doamna Nicolai sa dea aceste explicatii? Se pare ca nu prea avea de ales. Daca recunoastea, era clar ca nu se mai putea pune problema ca sa ocupe un post de ministru al justitiei; indiferent de ce explicatii ar fi dat, nu ar fi facut altceva decat sa se adanceasca si mai mult in penibil, tragandu-l dupa ea si pe Tariceanu dar si intreg PNL-ul. Putea sa declare ca au fost falsificate acum, deoarece daca Securitatea habar n-avea ca ea va fi propusa in 2007 de catre PNL sa ocupe fotoliul de ministru asa incat acest brat inarmat al PCR sa fie deranjat de faptul ca va fi un exponent al burghezilor gen Patriciu, acum ar exista interesul sa fie compromisa. Dar aceste acuzatii ar fi un joc foarte periculos, deoarece se poate dovedi daca au fost falsificate sau nu, astfel incat varianta aceasta ar fi necesitat mai mult timp de analiza pentru a-si da seama daca poate sa o incerce sau nu, deoarece trebuia sa dea urgent o replica, altcumva s-ar fi situat in situatia rusinoasa in care s-a aflat si Remes.

Sunt foarte curios care va fi abordarea aleasa in continuare de Nicolai, dar si daca Basescu mai are asi ascunsi in maneca.

Miza amanarii alegerilor locale

In Evenimentul Zilei, cotidian catalogat de unii drept “oficiosul Cotrocenilor”, a aparut zvonul cum ca PSD si PNL planuiesc sa amane alegerile locale pana in toamna si sa le suprapuna peste cele generale. Nu stiu daca este adevarat, dar cert este ca PSD ar avea tot interesul ca asa ceva sa se intample.
Se stie ca la alegerile generale (asa cum a fost si la europarlamentare) oamenii din mediul rural din comunele care au primari PSD-isti voteaza acest partid, indiferent de simpatiile politice; asa a rezultat si procentul relativ bun al PSD la la alegerile din noiembrie. Motivul este ca oamenilor le este frica (in mare parte justificata) de faptul ca PSD nefiind la guvernare, primarii respectivi nu primesc fonduri, iar localnicilor, ca le place sau nu de partidul respectiv il voteaza pentru ca orice ban in plus sau in minus conteaza. La fel, la alegerile locale, satenii voteaza cu pe acei candidati care fac parte dintr-un partid de guvernare, inclusiv pe acei primari aflati in exercitiu si pe care ii detesta, deoarece stiu ca el va primi bani. Deci tot asa cum PSD a castigat niste procente fata de sondaje la europarlamentare in noiembrie, poate sa aiba o surpriza, de data aceasta neplacuta, de a obtine un scor sub sondaje la locale.
Categoric, una dintre solutii ar fi sa intre la guvernare. Insa e clar ca asta ar eroda foarte mult partidul, deoarece urmeaza decontul pentru masurile populiste si lipsite de acoperire ale guvernului, si vor sa-i lase pe liberali sa-si rupa singuri gatul. Atunci ce alta solutie ar fi decat suprapunerea celor doua tipuri de alegeri?
In ceea ce priveste interesul PNL, nu stiu exact care ar fi, dar atat timp cat e la mana PSD-ului, parca nici nu mai conteaza.

Bataia de joc cu taxa de inmatriculare

In zilele acestea guvernul a modificat taxa de prima inmatriculare intr-un mod aberant: pentru vehiculele vechi se ieftineste, iar pentru cele noi se tripleaza. La fel de aberanta e si explicatia ministrului: vehiculele noi vor rula un timp mai indelungat, in schimb, cele vechi mai putin. Nu zice nimeni ca asta nu e adevarat, dar e clar ca masinile vechi vor fi schimbate, de multe ori tot cu masini vechi, care la randul lor vor fi schimbate. Deci proprietarul unei masini noi o va rula 15 ani, pe cand proprietarul actual al unei masini second in acest interval va rula mai multe masini second. Deci toata aceasta gargara a lui Vosganian, pe care candva l-am admirat e de-a dreptul cretina. Nici nu mai pun la socoteala faptul ca e importanta poluarea per unitatea de timp; de exemplu daca lasam aragazul aprins timp de 5 ore, este mult mai putin toxic decat daca il lasam sa arda 1 ora cu o flacara de cinci ori mai puternica. Deci Vosganian din pacate nu se dovedeste ca fiind incompetent, ci e de-a dreptul idiot. Sau cel putin ar trebui sa fie daca il credem pe cuvant. Dar e aproape sigur ca el nu e sincer si de fapt in spate se ascund niste interese. Dupa ce Tariceanu impreuna cu Vosganian au facut praf stabilitatea leului prin majorarea fara acoperire a pensiilor doar de dragul unor procente in plus, ei vor lasa dupa ei un sistem al asigurarilor sociale ce va risca sa intre in colaps; in schimb ei vor avea un loc caldut la Citroen. Pai de ce sa mai isi cumpere romanii masini bune din Europa, atat timp cat ei pot sa le cumpere in tara, gata importante direct de la dealeri cum ar fi de exemplu Citroen?